Proteine în urină (proteinurie): ce înseamnă rezultatul și ce analize urmează

Proteinele în urină (proteinuria) înseamnă că rinichii lasă să treacă în urină mai multe proteine decât normal, în principal albumină. Un rezultat izolat poate fi trecător, după efort intens, febră, infecție sau deshidratare. Proteinuria care se confirmă la repetare este însă un semn de afectare a rinichilor, chiar dacă creatinina este normală. Pasul următor este, de obicei, raportul albumină/creatinină dintr-o probă de urină de dimineață, repetat pentru confirmare; colectarea urinii pe 24 de ore nu este de regulă necesară.

• Testul recomandat este raportul albumină/creatinină urinară (RAC, în engleză uACR), de preferință din prima urină de dimineață.
• Sub 30 mg/g este normal sau ușor crescut (A1); 30-300 mg/g este moderat crescut (A2); peste 300 mg/g este sever crescut (A3).
• Un rezultat crescut se confirmă prin repetare, de obicei în următoarele 3-6 luni. Deciziile nu se iau după o singură analiză.
• Cele mai frecvente cauze de proteinurie persistentă sunt diabetul, hipertensiunea arterială, bolile de inimă și bolile glomerulilor (filtrele rinichiului).
• Proteinuria se poate reduce: controlul tensiunii și al glicemiei și medicamentele care protejează rinichii, prescrise de medic.

Rinichii sănătoși filtrează sângele, dar păstrează proteinele în sânge. Când filtrele rinichiului (glomerulii) sunt afectate, o parte din proteine, mai ales albumina, trece în urină. De aceea termenii proteinurie și albuminurie sunt folosiți adesea împreună.

Albuminuria nu este o boală separată, ci un semn de afectare a rinichilor și un factor de risc pentru complicații ale rinichilor și ale inimii. Ea poate apărea și când funcția de filtrare, exprimată prin RFG (rata de filtrare glomerulară), este încă peste 60 ml/min/1,73 m². De aceea, o creatinină normală nu exclude o problemă renală.

Sumarul de urină (testul cu bandeletă)

Bandeleta detectează mai ales albumina și dă rezultate aproximative: „urme” corespunde la circa 15 mg/dl, iar „1+” la circa 30 mg/dl. Rezultatul poate fi fals pozitiv în urina foarte concentrată sau alcalină, în prezența sângelui, a leucocitelor sau a bacteriilor în urină și fals negativ în urina diluată. Un test pozitiv pe bandeletă se confirmă cu o analiză cantitativă.

Raportul albumină/creatinină (RAC)

Laboratorul măsoară albumina și creatinina din aceeași probă de urină și calculează raportul dintre ele. Astfel, rezultatul nu mai depinde de cât de concentrată sau de diluată este urina. Ghidul KDIGO 2024 recomandă RAC ca test de primă alegere, din prima urină de dimineață, jetul mijlociu. Un RAC de cel puțin 30 mg/g găsit pe o probă oarecare se confirmă pe o probă de dimineață.

Raportul proteine/creatinină și urina pe 24 de ore

Raportul proteine/creatinină măsoară toate proteinele din urină și este folosit în unele boli ale rinichilor. Colectarea urinii pe 24 de ore nu este de obicei necesară pentru depistare și urmărire; medicul o cere doar în situații anume.

Dacă laboratorul a folosit raportul proteine/creatinină, pragurile echivalente sunt: sub 150 mg/g (A1), 150-650 mg/g (A2) și peste 650 mg/g (A3).

Pierderile foarte mari, peste 3.500 mg/g la raportul proteine/creatinină, se numesc proteinurie de rang nefrotic și cer evaluare nefrologică rapidă.

Un rezultat exprimat doar în mg/dl (de exemplu „proteine 10 mg/dl” sau „25 mg/dl”) arată concentrația din proba respectivă și depinde de cât de concentrată era urina. Nu poate fi interpretat singur; de aceea medicul cere raportul albumină/creatinină.

Împreună cu RFG, categoria de albuminurie (A1-A3) stabilește stadiul bolii cronice de rinichi și riscul de evoluție.

Proteinurie trecătoare

Proteinele pot apărea temporar în urină după deshidratare, efort fizic intens, febră sau infecție, stres ori expunere la frig și dispar când cauza trece. La adolescenți este frecventă proteinuria ortostatică: proteinele apar în urina din timpul zilei, dar lipsesc în prima urină de dimineață, după o noapte în poziție culcată. Este o situație benignă.

Proteinurie persistentă

Când proteinuria se confirmă la repetare, cauzele cele mai frecvente sunt:

• diabetul zaharat, mai ales cu glicemii mari;
• hipertensiunea arterială;
• bolile de inimă și insuficiența cardiacă;
• bolile glomerulilor: nefropatia cu IgA, nefrita lupică, glomeruloscleroza segmentară și focală, alte glomerulonefrite.

Dacă în urină există și sânge, citește și ghidul despre sângele în urină (hematurie).

Cei mai mulți oameni cu proteinurie nu au niciun simptom; ea este descoperită la analize. Când pierderea de proteine este mare, pot apărea:

• urină spumoasă;
• umflarea pleoapelor, mai ales dimineața;
• umflarea picioarelor, a gleznelor, a abdomenului sau a feței;
• urinări frecvente.

Umflăturile care apar rapid, mai ales împreună cu urină puțină, cer consult medical fără amânare.

• Repetarea raportului albumină/creatinină, din prima urină de dimineață, pentru confirmare.
• Creatinina serică și RFG, ca să se vadă cât de bine filtrează rinichii.
• Sumarul de urină cu sediment, pentru sânge, leucocite sau cilindri.
• Glicemia și hemoglobina glicată, plus măsurarea tensiunii arteriale.
• Ecografia renală, pentru mărimea și structura rinichilor.

Când valorile sunt mult crescute sau există și alte modificări, medicul nefrolog poate recomanda investigații suplimentare, inclusiv biopsie renală. La persoanele cu boală cronică de rinichi, albuminuria și RFG se verifică cel puțin o dată pe an și mai des dacă riscul de evoluție este mare.

Tratamentul depinde de cauză și îl stabilește medicul. Principiile generale sunt:

• controlul tensiunii arteriale și al glicemiei, primul obiectiv;
• medicamente care protejează rinichii: inhibitorii enzimei de conversie (IECA) sau sartanii, de obicei primul pas, dar nu împreună; inhibitorii SGLT2; finerenona, la persoanele cu diabet zaharat de tip 2;
• stil de viață: renunțarea la fumat, scăderea în greutate dacă este nevoie, mai puțin alcool, mișcare regulată;
• alimentație: mai puțină sare și cantitatea potrivită de proteine, stabilite cu medicul sau cu nutriționistul; detalii în articolul despre dieta în boala cronică de rinichi.

Un nivel de albuminurie care rămâne stabil sau scade la controale arată de obicei că tratamentul funcționează.

Evaluarea nefrologică este utilă când:

• proteinuria sau albuminuria se confirmă la repetare;
• ai diabet sau hipertensiune și raportul albumină/creatinină este crescut;
• proteinuria apare împreună cu sânge în urină, creatinină crescută sau RFG scăzut;
• valorile sunt în categoria A3 sau ai umflături ale picioarelor ori ale feței.

Diferența dintre specialități este explicată în ghidul urolog sau nefrolog.

La NOVOMED CLINIC, Dr. Fășie Dragoș, medic primar nefrologie, cu competență în ecografie generală, interpretează analizele de urină și de sânge și stabilește ce investigații mai sunt necesare. Consultul de nefrologie poate include ecografia renourinară în aceeași vizită, iar analizele de laborator se pot recolta la clinică.

Programările se fac la 0724 007 799 sau pe pagina de programare, fără bilet de trimitere.

Este normal să am proteine în urină?

Cantități foarte mici, da. Un raport albumină/creatinină sub 30 mg/g este considerat normal. „Urme” de proteine pe sumarul de urină după efort sau febră pot fi trecătoare; analiza se repetă când cauza a trecut.

Ce înseamnă proteine 10 mg/dl în urină?

Este o concentrație măsurată într-o singură probă și depinde de cât de concentrată era urina. Pe bandeletă, „urme” înseamnă circa 15 mg/dl. Pentru o interpretare corectă se face raportul albumină/creatinină.

Urina cu spumă înseamnă proteine în urină?

Urina spumoasă poate fi un semn de proteinurie, dar nu orice spumă înseamnă boală. Raportul albumină/creatinină lămurește situația.

Pot avea proteine în urină cu creatinina normală?

Da. Albuminuria poate semnala o boală de rinichi chiar când RFG este peste 60 ml/min/1,73 m², de aceea se verifică ambele analize.

Proteinuria trece?

Proteinuria trecătoare dispare singură. Proteinuria persistentă poate scădea cu tratamentul cauzei și cu medicamentele care protejează rinichii; evoluția se urmărește prin analize repetate.

Proteinele în urină sunt un semnal care merită verificat, nu un diagnostic. Primul pas este confirmarea prin raportul albumină/creatinină din urina de dimineață; dacă proteinuria persistă, contează cauza, funcția rinichilor și tensiunea arterială. Descoperită devreme, proteinuria se poate reduce, iar rinichii pot fi protejați. Dacă ai un rezultat cu proteine în urină, te poți programa la consultul de nefrologie al NOVOMED CLINIC din Constanța.

• Levin A, Ahmed SB, Carrero JJ și colab. Executive summary of the KDIGO 2024 Clinical Practice Guideline for the Evaluation and Management of Chronic Kidney Disease: known knowns and known unknowns. Kidney International, 2024;105:684-701. https://kdigo.org/wp-content/uploads/2017/02/KDIGO-2024-CKD-Guideline-Executive-Summary.pdf
• National Kidney Foundation. Albuminuria (proteinuria). https://www.kidney.org/kidney-topics/albuminuria-proteinuria
• National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases (NIDDK). Albuminuria: Albumin in the Urine. https://www.niddk.nih.gov/health-information/kidney-disease/chronic-kidney-disease-ckd/tests-diagnosis/albuminuria-albumin-urine
• NIDDK. UACR Quick Reference Sheet (fișă pentru profesioniști). https://www.niddk.nih.gov/-/media/Files/Health-Information/Health-Professionals/Kidney-Disease/UACRQuickReferenceSheet.pdf
• Leung AKC, Wong AHC, Barg SSN. Proteinuria in Children: Evaluation and Differential Diagnosis. American Family Physician, 2017;95(4):248-254. https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2017/0215/p248.html
• Screening, identifying, and treating chronic kidney disease: why, who, when, how, and what? BMC Nephrology, 2024 (tabelul categoriilor de albuminurie). https://bmcnephrol.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12882-024-03466-5/tables/3

Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic și tratament personalizat, adresați-vă unui medic nefrolog.