Infecții urinare repetate: de ce revin, ce analize se fac și cum le previi

Răspuns pe scurt: infecțiile urinare sunt considerate repetate (recurente) când apar de cel puțin două ori în 6 luni sau de cel puțin trei ori într-un an. Fiecare episod trebuie confirmat cu urocultură, înainte de antibiotic. La femeile tinere, fără alți factori de risc, nu sunt necesare investigații extinse, dar la bărbați, la infecțiile cu febră și durere lombară, în sarcină sau când există pietre ori sânge în urină este nevoie de evaluare la medicul specialist.

Prevenția are mai multe trepte: măsuri de zi cu zi, estrogen vaginal după menopauză, metenamină hipurat și abia apoi, dacă celelalte nu ajung, antibiotic preventiv, stabilit de medic.

Ghidurile europene (EAU) și britanice (NICE) definesc infecția urinară recurentă la adult ca cel puțin 2 episoade în 6 luni sau cel puțin 3 episoade în 12 luni. Cele mai multe sunt cistite, adică infecții ale vezicii urinare, cu usturime la urinare, urinări dese și urgente, uneori urină tulbure sau cu sânge.

Medicii deosebesc două situații:

• Recăderea: revine aceeași bacterie, de obicei la scurt timp după tratament, ceea ce poate sugera o sursă care persistă (de exemplu o piatră).
• Reinfecția: apare o bacterie diferită sau aceeași, după un interval mai lung. Este situația cea mai frecventă.

La femeile tinere, cei mai importanți factori de risc sunt: contactul sexual, folosirea spermicidelor, un partener sexual nou, infecțiile urinare în copilărie și istoricul de infecții urinare la mamă. Tratarea fără motiv a bacteriilor din urină, în absența simptomelor, crește și ea riscul de recurență.

La femeile după menopauză contează mai ales: lipsa estrogenilor (atrofia vaginală), prolapsul vezicii (cistocelul), urina care rămâne în vezică după urinare și scăderea capacității funcționale.

Mai pot contribui: un aport mic de lichide, amânarea urinării, constipația sau tranzitul neregulat, spălăturile vaginale. La orice vârstă, pietrele la rinichi, obstacolele în calea urinei sau un stent ureteral pot întreține infecția și schimbă modul de evaluare.

• Urocultura cu antibiogramă la fiecare episod, înainte de antibiotic. Este recomandarea fermă a ghidurilor: confirmă infecția, arată bacteria și antibioticele la care este sensibilă.
• Sumarul de urină, util ca orientare rapidă, dar nu înlocuiește urocultura.
• Ecografia aparatului urinar, cu măsurarea urinei rămase în vezică, atunci când se caută o cauză: la bărbați, la infecțiile cu febră și durere lombară, la recăderi cu aceeași bacterie, la suspiciune de pietre. Vezi ce arată ecografia renală.
• Glicemia și, după caz, creatinina, la recomandarea medicului.

La femeile sub 40 de ani, fără factori de risc, ghidul european nu recomandă investigații extinse de rutină (de exemplu cistoscopie sau ecografie abdominală completă). La fel, ghidul american din 2025 nu recomandă de rutină cistoscopia sau imagistica la prima evaluare a unei femei cu infecții recurente necomplicate.

Urocultura pozitivă fără simptome (bacteriuria asimptomatică) nu se tratează la femeile fără factori de risc, la persoanele cu diabet bine controlat, după menopauză sau la cei cu infecții recurente. Excepțiile principale sunt sarcina și intervențiile urologice.

Ghidul NICE recomandă evaluare sau sfat de specialitate în următoarele situații:

• bărbații cu infecții urinare repetate;
• infecțiile urinare înalte repetate (pielonefrite: febră, frisoane, durere lombară);
• infecțiile repetate ale vezicii fără o cauză identificată;
• sarcina;
• copiii;
• suspiciunea de cancer (de exemplu sânge în urină care persistă după tratarea infecției).

Urologul caută cauzele anatomice sau funcționale: pietre, obstacole, golirea incompletă a vezicii, la bărbați prostata mărită. Nefrologul este util când există pielonefrite repetate, scăderea funcției renale, diabet sau boală cronică de rinichi. Dacă nu știi pe care să-l alegi, citește urolog sau nefrolog.

Mergi la urgență dacă ai febră mare cu frisoane, durere lombară puternică, vărsături care te împiedică să iei tratamentul sau stare generală alterată.

Ghidurile recomandă o abordare în trepte, de la măsurile simple la tratament:

1. Măsuri de zi cu zi. Hidratare suficientă (ghidul american din 2025 o propune femeilor care beau mai puțin de 1,5 litri de apă pe zi), urinare la nevoie, fără amânare, și urinare după contactul sexual. Evitarea spermicidelor dacă infecțiile apar legat de ele.
2. Estrogen vaginal după menopauză. Este recomandarea fermă a ghidului european pentru femeile aflate la menopauză. Absorbția este în principal locală; terapia hormonală sistemică nu se folosește pentru acest scop.
3. Metenamină hipurat, un antiseptic urinar, la femeile fără anomalii ale tractului urinar, ca alternativă la antibioticul zilnic. Se ia doar la recomandarea medicului, care stabilește durata și revizuirea tratamentului.
4. Antibiotic preventiv, continuu sau doar după contactul sexual, numai când măsurile fără antibiotic nu au funcționat. Medicul îl alege după uroculturile anterioare și îl reevaluează periodic, cel puțin la 6 luni.

• Merișorul (cranberry): ghidul american din 2025 îl recomandă ca opțiune de prevenție, iar ghidul european îl acceptă, cu precizarea că dovezile sunt de calitate scăzută și contradictorii. NICE notează că nu există dovezi de beneficiu la femeile vârstnice.
• D-manoza: ghidul european o acceptă cu recomandare slabă, iar ghidul american din 2025 precizează că D-manoza singură poate să nu fie eficientă.
• Probioticele: dovezile sunt neconcludente; ghidul european le propune doar sub forma tulpinilor cu eficiență dovedită pentru refacerea florei vaginale.

Suplimentele nu înlocuiesc urocultura și tratamentul unui episod acut. Ele conțin adesea zahăr, de care trebuie ținut cont, mai ales în diabet.

• Nu lua antibiotic „de rezervă” fără urocultură și fără acordul medicului: crește riscul de bacterii rezistente.
• Nu cere tratament pentru o urocultură pozitivă fără simptome, cu excepția situațiilor stabilite de medic (sarcină, înaintea unei intervenții urologice).
• Nu ignora febra, durerea lombară sau sângele în urină.

La NOVOMED CLINIC, evaluarea se face cu programare, fără bilet de trimitere. Consultația de urologie cu Dr. Ilie Remus poate fi completată cu ecografia aparatului urinar, iar medicul stabilește planul de investigații și de prevenție. Pentru pielonefritele repetate, funcția renală scăzută sau diabet, consultația de nefrologie cu Dr. Fășie Dragoș completează evaluarea.

Urocultura și celelalte analize se recoltează la clinică, de luni până vineri, între 08:30 și 12:00. Te poți programa pe pagina de programare sau la telefon, la 0724 007 799.

Care este tratamentul pentru infecția urinară recurentă?

Fiecare episod se tratează cu antibioticul potrivit uroculturii. Prevenția se face în trepte: măsuri de zi cu zi, estrogen vaginal după menopauză, metenamină hipurat și, la nevoie, antibiotic preventiv stabilit de medic.

Poate trece infecția urinară fără antibiotic?

Nu te trata singur și nu amâna consultul: decizia privind antibioticul o ia medicul, după simptome și urocultură. Febra, durerea lombară, sarcina sau infecția la un bărbat înseamnă întotdeauna consult, nu așteptare.

De ce am infecție urinară după contactul sexual?

Contactul sexual este unul dintre cei mai importanți factori de risc la femeile tinere. Urinarea după contact și evitarea spermicidelor pot ajuta; dacă episoadele continuă, medicul poate recomanda alte măsuri.

Infecțiile urinare repetate la bărbați sunt normale?

Nu. La bărbați, infecțiile urinare repetate au nevoie de evaluare urologică, pentru că pot avea o cauză precum prostata mărită, pietrele sau golirea incompletă a vezicii.

Cât timp se ia tratamentul preventiv?

Durata o stabilește medicul. Ghidul NICE recomandă reevaluarea metenaminei la 6 luni și apoi anual, iar a antibioticului preventiv cel puțin o dată la 6 luni, pentru a decide dacă se continuă, se schimbă sau se oprește.

Infecțiile urinare repetate sunt frecvente, dar nu trebuie tratate „din obișnuință”. Urocultura la fiecare episod, căutarea cauzei atunci când există semnale de alarmă și o prevenție în trepte, cu antibioticul folosit doar când e nevoie, reduc numărul episoadelor și riscul de rezistență la antibiotice.

1. European Association of Urology. EAU Guidelines on Urological Infections, ediția 2026 (Pocket Guidelines: recurrent cystitis, asymptomatic bacteriuria). uroweb.org, EAU Pocket on Urological Infections 2026 (PDF)
2. National Institute for Health and Care Excellence. Urinary tract infection (recurrent): antimicrobial prescribing (NG112), 2018, actualizat 2024. nice.org.uk/guidance/ng112
3. American Urological Association, CUA, SUFU. Recurrent Uncomplicated Urinary Tract Infections in Women: AUA/CUA/SUFU Guideline, 2025. auanet.org/guidelines-and-quality/guidelines/recurrent-uti
4. Cai T. Recurrent uncomplicated urinary tract infections: definitions and risk factors. GMS Infectious Diseases, 2021;9:Doc03. pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8167371

Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic și tratament personalizat, adresați-vă unui medic urolog sau nefrolog.