Boala arterială periferică: primele semne care apar la mers

Uneori, un simptom aparent banal poate spune mai multe despre sănătatea vaselor de sânge decât ne-am imagina. De exemplu, o durere de gambă care apare după mers și dispare după câteva minute de repaus poate fi pusă pe seama vârstei, a efortului fizic sau a unei probleme musculare.

În anumite situații însă, acest tipar poate indica boală arterială periferică (BAP), o afecțiune în care arterele care transportă sângele către picioare sunt îngustate, cel mai frecvent ca urmare a aterosclerozei. Boala nu afectează doar mersul și confortul zilnic. Ea poate fi și un indicator al unui risc cardiovascular mai mare.

De aceea, merită să fim atenți nu doar la faptul că „ne dor picioarele”, ci și la când apare durerea, ce o declanșează și cât de repede dispare.

Atunci când mergem, mușchii picioarelor au nevoie de mai mult oxigen și, implicit, de un flux sanguin mai mare. Dacă arterele sunt îngustate, sângele nu poate ajunge în cantitatea necesară la nivelul mușchilor.

Rezultatul poate fi o durere, o senzație de crampă, de arsură sau pur și simplu o oboseală neobișnuită a picioarelor. Aceasta apare în timpul efortului și se ameliorează după oprire. În medicină, acest simptom este cunoscut sub numele de claudicație intermitentă.

Un detaliu important este că durerea nu trebuie să apară neapărat după un efort intens. Uneori, persoana observă că după o anumită distanță trebuie să încetinească sau să se oprească. După câteva minute de repaus, poate continua să meargă, până când simptomul reapare.

Acest caracter repetitiv al durerii este unul dintre indiciile care pot orienta medicul către o cauză vasculară.

Durerea de picioare poate avea numeroase cauze, de la probleme articulare și musculare până la afecțiuni ale nervilor. De aceea, simplul fapt că un picior doare la mers nu înseamnă automat că există o problemă arterială.

În cazul bolii arteriale periferice, există însă un tipar care merită atenție: disconfortul apare în timpul mersului sau al efortului, este legat de nivelul de activitate și se ameliorează relativ repede după repaus, fără să fie necesară schimbarea poziției corpului.

Locul durerii poate oferi, de asemenea, informații. Ea poate fi resimțită în gambă, dar și în coapsă, șold sau fesă, în funcție de zona în care circulația arterială este afectată.

Un lucru pe care mulți oameni nu îl observă este schimbarea progresivă a distanței pe care o pot parcurge fără simptome. Dacă înainte puteai merge până la magazin fără să te oprești, iar acum trebuie să faci una sau mai multe pauze din cauza durerii sau oboselii picioarelor, această modificare merită discutată cu un medic.

Imaginea clasică a bolii arteriale periferice este aceea a unei persoane care merge, simte o durere în gambă, se oprește și apoi își continuă drumul. În realitate, nu toți pacienții prezintă acest simptom în forma sa tipică.

Ghidul pentru boala arterială periferică subliniază că doar o parte dintre pacienți prezintă claudicația tipică. Mulți pot avea alte simptome legate de efort, precum oboseală, slăbiciune, amorțeală sau un disconfort mai greu de descris.

Există și o situație care poate face boala mai greu de observat: persoana își reduce treptat activitatea pentru a evita apariția simptomelor. Dacă cineva merge din ce în ce mai puțin, nu mai urcă scările sau evită plimbările mai lungi, este posibil să nu mai ajungă la nivelul de efort care îi provoacă durerea.

În alte cazuri, primele modificări pot fi observate la nivelul picioarelor. Rănile se pot vindeca mai greu, pielea poate deveni mai palidă sau pot apărea modificări ale temperaturii și aspectului piciorului. Aceste semne nu trebuie interpretate separat, dar pot deveni importante atunci când apar împreună cu factori de risc cardiovascular.

O durere care apare ocazional după un efort neobișnuit nu este neapărat un semn de boală arterială. În schimb, simptomele care se repetă, se agravează sau modifică treptat capacitatea de a merge merită evaluate.

De exemplu, dacă durerea apare tot mai repede, dacă distanța de mers scade progresiv, dacă picioarele sunt neobișnuit de reci sau dacă o rană de la nivelul piciorului se vindecă foarte greu, este indicat un consult medical.

Există însă o situație diferită, care necesită evaluare medicală urgentă.

Apariția bruscă a unei dureri intense la nivelul unui picior, asociată cu paloare, răcirea membrului, amorțeală sau slăbiciune, poate indica o reducere acută și importantă a fluxului de sânge. Aceasta este o urgență vasculară și nu trebuie așteptat ca simptomele să treacă de la sine.

Evaluarea începe cu discuția despre simptome și factorii de risc, urmată de examinarea clinică. Medicul poate verifica pulsul la nivelul membrelor, aspectul și temperatura pielii și poate căuta eventuale răni sau alte semne care sugerează o circulație arterială redusă.

Una dintre cele mai importante investigații este indicele gleznă-braț (ABI). Testul este neinvaziv și compară presiunea arterială măsurată la nivelul gleznei cu cea măsurată la braț. Un rezultat anormal poate susține diagnosticul de boală arterială periferică. Ghidul ACC/AHA consideră ABI testul fiziologic de bază pentru evaluarea inițială a bolii.

În funcție de situație, medicul poate recomanda și alte investigații, precum ecografia Doppler arterială sau teste efectuate după efort. Acestea pot oferi informații suplimentare despre fluxul sanguin și despre localizarea eventualelor îngustări sau blocaje.

Un aspect important este că boala arterială periferică nu trebuie privită doar ca o problemă a picioarelor. Ea este o manifestare a aterosclerozei și se asociază cu un risc mai mare de infarct miocardic și accident vascular cerebral. De aceea, identificarea BAP poate reprezenta și un moment important pentru evaluarea riscului cardiovascular general.

Tratamentul bolii arteriale periferice nu înseamnă doar ameliorarea durerii de la mers. Obiectivele sunt mai largi: îmbunătățirea capacității de efort, reducerea riscului cardiovascular și prevenirea complicațiilor la nivelul membrelor.

Renunțarea la fumat, controlul colesterolului, al tensiunii arteriale și al diabetului, atunci când acestea sunt prezente, fac parte din măsurile importante de reducere a riscului. Tratamentul medicamentos este stabilit de medic în funcție de profilul fiecărui pacient.

Un alt element esențial este activitatea fizică. Poate părea paradoxal, dar în boala arterială periferică mersul structurat și exercițiul terapeutic pot face parte din tratament, nu doar din prevenție. Programele structurate de exerciții pot îmbunătăți capacitatea de mers și calitatea vieții persoanelor cu simptome.

Asta nu înseamnă că orice persoană cu dureri de picioare ar trebui să înceapă singură un program de exerciții. Înainte de stabilirea conduitei, este important să fie clarificată cauza simptomelor și să fie evaluate eventualele contraindicații.

Un consult medical poate stabili dacă simptomele au legătură cu arterele sau dacă există o altă explicație. În cazul bolii arteriale periferice, identificarea problemei este importantă nu doar pentru a păstra mobilitatea și calitatea vieții, ci și pentru că poate oferi informații despre sănătatea cardiovasculară în ansamblu.

La Clinica NovoMed, evaluarea pacientului pornește de la simptome și istoricul medical și continuă, atunci când este necesar, cu investigațiile potrivite pentru stabilirea cauzei. Atunci când o modificare a mersului sau o durere repetată a picioarelor persistă, o evaluare medicală poate fi primul pas către un diagnostic corect și o conduită adaptată fiecărui pacient.

Surse medicale

https://www.nhlbi.nih.gov/health/peripheral-artery-disease/symptoms 

https://www.nhlbi.nih.gov/health/peripheral-artery-disease/diagnosis  

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/peripheral-artery-disease/symptoms-causes 

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/peripheral-artery-disease/diagnosis-treatment/ 

https://www.ahajournals.org/doi/epdf/10.1161/CIR.0000000000001005 

https://www.ahajournals.org/doi/epdf/10.1161/CIR.0000000000000623