Dieta în boala cronică de rinichi: ce alimente sunt permise și ce trebuie limitat

Răspuns pe scurt: în boala cronică de rinichi (BCR, numită adesea și insuficiență renală cronică) nu există o listă de alimente interzise valabilă pentru toți pacienții. Regulile de bază sunt puțină sare (sub 5 g pe zi), proteine fără exces și mai multe alimente vegetale proaspete decât carne și produse ultraprocesate, iar potasiul și fosforul se limitează atunci când analizele o cer. Cât de strictă devine dieta depinde de stadiul bolii, de analize și de bolile asociate, de aceea planul alimentar se stabilește împreună cu medicul nefrolog și, ideal, cu un nutriționist-dietetician.

• Sarea contează în toate stadiile: ghidul internațional KDIGO 2024 sugerează sub 2 g de sodiu pe zi, adică sub 5 g de sare, în total.
• Proteinele: în stadiile G3-G5, fără dializă, reperul este 0,8 g pe kilogram corp pe zi, iar peste 1,3 g/kg/zi este de evitat. La dializă, necesarul de proteine crește.
• Potasiul nu se restricționează „preventiv” tuturor: se limitează când este sau a fost crescut ori în perioadele în care riscul este mare, iar primele vizate sunt produsele procesate, nu fructele și legumele proaspete.
• Fosforul adăugat ca aditiv (acid fosforic, fosfați) se absoarbe aproape complet, de aceea mezelurile și unele băuturi răcoritoare contează mai mult decât pare.
• Niciun aliment, ceai sau supliment nu „scade creatinina” reparând rinichiul, iar unele suplimente pot face rău.

Nu există o singură dietă pentru rinichi bolnavi, pentru că boala cronică de rinichi are stadii diferite. Stadiul se stabilește după rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR, numită și RFG), calculată de obicei din creatinina din sânge: G1 (90 ml/min/1,73 m² sau mai mult), G2 (60-89), G3a (45-59), G3b (30-44), G4 (15-29) și G5 (sub 15). Separat se măsoară albuminuria, adică pierderea de albumină în urină. Un pacient în stadiul G2, cu potasiul normal, nu are aceleași restricții ca unul în stadiul G4 sau ca unul care face dializă. Detalii despre stadii și cauze găsești în articolul despre boala cronică de rinichi (BCR).

De aceea, ghidul internațional de nefrologie KDIGO 2024 (Kidney Disease: Improving Global Outcomes) recomandă ca sfaturile despre sare, fosfor, potasiu și proteine să fie adaptate nevoilor fiecărei persoane, stadiului bolii și celorlalte afecțiuni, cu ajutorul unui dietetician sau al unui specialist în nutriție. Bolile asociate (de exemplu diabetul), vârsta și medicamentele pot schimba și ele recomandările.

Pentru majoritatea pacienților, baza nu este o listă de interdicții, ci o alimentație sănătoasă și variată, cu mai multe alimente vegetale decât animale și cu mai puține produse ultraprocesate, așa cum recomandă ghidul KDIGO 2024. În practică, asta înseamnă:

• legume și fructe proaspete, zilnic; dacă ai potasiul crescut, medicul îți spune care sunt de preferat (vezi mai jos);
• cereale integrale și leguminoase (fasole, linte, năut), ca surse de proteine vegetale;
• pește, carne slabă, ouă și lactate, în porții măsurate;
• ierburi aromatice, condimente fără sare, suc de lămâie sau ardei iute în locul sării;
• preparate la cuptor, la grătar, înăbușite sau în friteuza cu aer cald, în locul celor prăjite în multă grăsime.

Modelele alimentare de tip mediteranean sau DASH, bogate în legume, fructe și cereale integrale, au fost asociate, în studii observaționale și în studii randomizate mici, cu o scădere mai lentă a funcției renale. La polul opus, produsele ultraprocesate (băuturi îndulcite, fast-food, mâncăruri congelate gata preparate, chipsuri, dulciuri, produse de patiserie) aduc multă sare, zahăr și grăsimi și puțină valoare nutritivă.

Sarea în exces face ca organismul să rețină lichide și crește tensiunea arterială. Ghidul KDIGO 2024 sugerează pentru persoanele cu boală cronică de rinichi un aport de sub 2 g de sodiu pe zi, echivalentul a sub 5 g de sare, socotind și sarea deja prezentă în alimente. Pentru comparație, aportul mediu de sodiu la nivel mondial este estimat la peste 4 g pe zi, de peste două ori mai mult. În studii randomizate de până la 36 de săptămâni, reducerea sării a scăzut tensiunea arterială și albuminuria la pacienții cu BCR.

Ținta este greu de atins pentru că sarea este folosită pe scară largă în produsele comerciale. Sursele frecvente sunt:

• mezelurile și carnea procesată;
• conservele și unele produse congelate;
• chipsurile și biscuiții sărați;
• sosurile și condimentele gata preparate: ketchup, muștar, sos de soia, sosuri de tip barbecue sau teriyaki, amestecuri de condimente cu sare.

Pe etichetă poate apărea fie sodiul, fie sarea; ca reper, 2 g de sodiu corespund aproximativ la 5 g de sare. Atenție la „sarea dietetică” și la alți înlocuitori de sare: mulți conțin clorură de potasiu, iar institutul american NIDDK și portalul MedlinePlus al Bibliotecii Naționale de Medicină a SUA recomandă evitarea lor în boala cronică de rinichi. Ghidul KDIGO îi trece printre sursele de potasiu absorbit foarte ușor.

Există și excepții: în bolile renale cu pierdere de sare, în malnutriție sau la căldură extremă, restricția de sare poate să nu fie potrivită. Aceste situații sunt evaluate de medicul nefrolog.

Proteinele în exces nu se depozitează în organism: sunt descompuse, iar produșii rezultați, precum ureea, se acumulează pe măsură ce funcția renală scade. Un aport mare de proteine crește și presiunea din glomeruli, micile filtre ale rinichiului.

Ghidul KDIGO 2024 sugerează pentru adulții cu boală cronică de rinichi în stadiile G3-G5, care nu fac dializă, un aport de 0,8 g de proteine pe kilogram corp pe zi și recomandă evitarea aportului mare, de peste 1,3 g/kg/zi, la cei la care boala riscă să progreseze. Pentru comparație, în multe țări adulții consumă în medie în jur de 1,2 g/kg/zi.

Exemplu de calcul: la 70 kg, 0,8 g/kg înseamnă aproximativ 56 g de proteine pe zi. Gramele de proteine nu sunt gramele de mâncare: 100 g de carne conțin în jur de 25 g de proteine. Valori medii pentru porțiile obișnuite, după ghidul KDIGO:

• carne, pasăre, pește sau fructe de mare: 28 g conțin 6-8 g de proteine;
• un ou: 6-8 g;
• lapte sau iaurt: 250 ml conțin 8-10 g;
• brânză: 28 g conțin 6-8 g;
• leguminoase fierte (fasole, linte, năut): 100 g conțin 7-10 g;
• cereale integrale fierte: 100 g conțin 3-6 g;
• legume bogate în amidon sau pâine: 2-4 g pe porție.

Contează și sursa: ghidul recomandă mai multe alimente vegetale și mai puține animale. Din alimentele vegetale se absorb și mai puțin fosfor și mai puțin potasiu decât din cele animale sau procesate, un avantaj atunci când aceste minerale trebuie urmărite.

Mai puțin nu înseamnă automat mai bine. O dietă foarte săracă în proteine (0,3-0,4 g/kg/zi, completată cu aminoacizi esențiali sau cetoanalogi) se poate lua în calcul doar la unii pacienți cu risc de insuficiență renală, care o pot urma, și numai sub supraveghere atentă. Dietele sărace sau foarte sărace în proteine nu se prescriu persoanelor instabile metabolic. La vârstnicii fragili sau cu masă musculară scăzută, țintele de proteine și calorii pot fi chiar mai mari, iar la copiii cu BCR proteinele nu se restricționează. La dializă, necesarul de proteine crește, pentru că dializa elimină proteine din sânge.

Potasiul este necesar pentru ca inima să bată regulat, dar când rinichii nu mai funcționează bine se poate acumula în sânge. Ghidul KDIGO 2024 recomandă o abordare individualizată: limitarea alimentelor bogate în potasiu ușor absorbabil este indicată persoanelor în stadiile G3-G5 care au avut potasiul crescut sau în perioadele în care riscul de creștere este mare. Ghidul notează și că medicamentele, acidoza metabolică, glicemia foarte mare sau constipația explică mai des decât alimentația un potasiu crescut, iar valoarea din analize poate varia în funcție de recoltare și de tratament.

Multe materiale pentru pacienți pun fructele și legumele pe primul loc printre alimentele „interzise”. Ghidul KDIGO arată însă că potasiul din alimentele vegetale proaspete se absoarbe în proporție mai mică (aproximativ 50-60%) decât cel din alimentele de origine animală (70-90%) și decât sărurile de potasiu adăugate în produsele procesate (în jur de 90%). Produsele intens procesate, carnea, lactatele, sucurile de fructe și înlocuitorii de sare cu clorură de potasiu aduc mai mult potasiu absorbabil decât multe fructe și legume proaspete. De aceea, primele de limitat sunt produsele procesate.

Dacă medicul ți-a recomandat să limitezi potasiul, aceste repere te ajută să alegi (după MedlinePlus):

• Fructe mai bogate în potasiu (de limitat): portocale și suc de portocale, nectarine, kiwi, banane, pepene galben, stafide și alte fructe uscate, prune uscate.
• Fructe mai sărace în potasiu (de preferat): mere, pere, piersici, struguri, fructe de pădure, ananas, prune, mandarine, pepene roșu.
• Legume mai bogate în potasiu (de limitat): cartofi, roșii și sos de roșii, spanac gătit, sparanghel, avocado, dovleac.
• Legume mai sărace în potasiu (de preferat): varză, conopidă, broccoli, morcovi, castraveți, vinete, ardei, ceapă, salată verde, țelină, fasole verde, dovlecei.

Două tehnici simple: înmuierea unor alimente timp de 5-10 minute în apă adusă în prealabil la fierbere poate reduce potasiul la jumătate pentru unele dintre ele (KDIGO), iar din conservele de fructe și legume lichidul se scurge și se aruncă (NIDDK). Dacă ai diabet și glicemia scade, sucul de mere sau de struguri conține mai puțin potasiu decât sucul de portocale (NIDDK).

În bolile de rinichi avansate, fosforul poate crește în sânge (hiperfosfatemie). Ghidul KDIGO pentru tulburările minerale și osoase din BCR sugerează limitarea fosforului din alimentație în tratamentul hiperfosfatemiei, la pacienții în stadiile G3a-G5, inclusiv în dializă, și recomandă să se țină cont de sursa lui: animală, vegetală sau aditivi.

Sursa contează pentru că fosforul nu se absoarbe la fel: din alimentele de origine animală se absoarbe în jur de 40-60%, din cele vegetale (leguminoase, semințe) de obicei 20-50%, iar fosfații adăugați ca aditivi se absorb aproape complet. Produsele cu aditivi pe bază de fosfat pot avea cu aproape 70% mai mult fosfor decât cele fără aditivi.

• verifică lista de ingrediente pentru „fosfor” sau pentru termeni precum acid fosforic, fosfat disodic, fosfat monosodic;
• limitează mezelurile și băuturile aromatizate sau răcoritoare cu fosfați adăugați;
• lactatele conțin mult fosfor: când fosforul este crescut, porțiile lor se reduc, după indicația medicului;
• alege alimente proaspete, gătite în casă, în locul celor procesate; fructele și legumele sunt în mod natural sărace în fosfor.

În stadiile incipiente ale bolii cronice de rinichi nu este nevoie, de regulă, să limitezi lichidele. Pe măsură ce boala avansează sau după începerea dializei, cantitatea de lichide trebuie urmărită, pentru că rinichii afectați nu mai pot elimina surplusul, iar limita se stabilește individual de medic sau de dietetician. Despre necesarul de lichide în general și despre situațiile speciale, vezi câtă apă este suficientă pentru sănătatea rinichilor.

Reperele din ghiduri, pe scurt. Sunt orientative: recomandarea finală ține cont de analize, de bolile asociate și de tratament.

• Stadiile G1-G2: sare sub 5 g pe zi; proteine fără exces (de evitat peste 1,3 g/kg/zi dacă boala riscă să progreseze); potasiul și fosforul, de regulă fără restricții speciale; lichidele nu se limitează în stadiile incipiente.
• Stadiile G3a-G3b: sare sub 5 g pe zi; proteine în jur de 0,8 g/kg/zi; potasiul se limitează dacă este sau a fost crescut, iar fosforul dacă este crescut.
• Stadiile G4-G5, fără dializă: sare sub 5 g pe zi; proteine 0,8 g/kg/zi (dietă foarte săracă în proteine doar selectiv, sub supraveghere); potasiul și fosforul după analize, cu un plan făcut împreună cu un nutriționist-dietetician; lichidele pot necesita limitare.
• Dializă: mai multe proteine decât înainte de dializă; lichidele se urmăresc; sarea, potasiul și fosforul se ajustează după analize și după recomandarea echipei de dializă.

Nu există alimente sau ceaiuri care să „scadă creatinina” reparând rinichiul. Valoarea creatininei depinde însă și de factori care nu țin de filtrarea renală, printre care masa musculară și alimentația. Ghidul KDIGO 2024 notează că o masă cu carne sau pește gătit poate crește temporar creatinina: într-un studiu, cu aproximativ 0,23 mg/dl, echivalentul unei eGFR mai mici cu circa 20 ml/min/1,73 m², cu efect maxim la 2-4 ore după masă. Potrivit ghidului, o pauză de cel puțin 12 ore între o masă cu carne sau pește și recoltare evită cel mai bine acest efect. Dietele bogate în proteine și suplimentele de creatină pot modifica și ele creatinina. Vezi și ce înseamnă creatinina crescută și ce analize urmează după un rezultat modificat.

Pe termen lung contează măsurile care protejează rinichii: tensiunea și glicemia controlate, sare puțină, proteine fără exces și tratamentul recomandat de medic. Dacă ai creatinina crescută și nu știi încă la ce medic să mergi, vezi când e nevoie de consult nefrologic.

Atenție la suplimentele și remediile „pentru rinichi”. Ghidul KDIGO 2024 recomandă limitarea medicamentelor fără prescripție și a remediilor din plante sau a suplimentelor care pot fi dăunătoare în boala cronică de rinichi. Suplimentele de creatină folosite în culturism au fost asociate cu nefrita interstițială alergică, iar vitamina C în exces poate duce la depunerea de cristale de oxalat de calciu în rinichi. Spune-i medicului tot ce iei, inclusiv ceaiuri și suplimente.

Un plan alimentar bun pornește de la analizele tale, nu de la o listă generală: eGFR și creatinina, albuminuria, potasiul, fosforul și celelalte valori urmărite de medic, la care se adaugă greutatea, obiceiurile alimentare și bolile asociate.

La NOVOMED CLINIC Constanța, consultul de nefrologie cu Dr. Fășie Dragoș, medic primar nefrologie, stabilește stadiul bolii, riscul și tratamentul. Pentru transformarea recomandărilor în mese de zi cu zi, Vișan Gabriela, nutriționist-dietetician, oferă consultații de nutriție cu plan alimentar personalizat, inclusiv pentru bolile renale, lucrând împreună cu medicii clinicii.

Ghidul KDIGO recomandă evaluarea stării de nutriție de două ori pe an la persoanele cu BCR în stadiile G4-G5, la cele peste 65 de ani și la cele care slăbesc fără să vrea, sunt fragile sau au poftă de mâncare scăzută.

Ce alimente sunt interzise în insuficiența renală cronică?

Nu există alimente interzise pentru toți pacienții. Pentru majoritatea, de limitat sunt sarea și produsele ultraprocesate: mezeluri, conserve, chipsuri, sosuri, mâncăruri gata preparate. Alimentele bogate în potasiu sau fosfor se limitează doar când analizele arată că este nevoie, după indicația medicului. Înlocuitorii de sare pe bază de potasiu și suplimentele „pentru rinichi” nu se folosesc fără acordul medicului.

Ce fructe și legume sunt bune pentru rinichi bolnavi?

Dacă potasiul este normal, fructele și legumele proaspete sunt recomandate, ca parte a unei alimentații bazate mai mult pe plante. Dacă medicul îți cere să limitezi potasiul, alege mai des mere, pere, struguri, fructe de pădure, ananas, piersici, varză, conopidă, castraveți, ardei, vinete sau dovlecei și mai rar banane, portocale, fructe uscate, cartofi sau roșii.

Există alimente care scad creatinina?

Nu în sensul de a repara rinichiul. Poți evita însă o creștere falsă a valorii: nu mânca o masă cu carne sau pește în cele 12 ore dinaintea analizei și spune-i medicului dacă iei suplimente de creatină sau urmezi o dietă bogată în proteine.

Ce regim alimentar se ține cu un singur rinichi?

Dacă rinichiul rămas funcționează normal, nu este nevoie de o dietă specială: hidratare adecvată, sare puțină și evitarea creșterii excesive în greutate. Dacă funcția renală este scăzută, alimentația se adaptează ca în boala cronică de rinichi, după analize.

Ce se schimbă în alimentație la dializă?

Necesarul de proteine crește, pentru că dializa elimină proteine din sânge, iar lichidele trebuie urmărite. Potasiul și fosforul se ajustează după analize. Cantitățile exacte le stabilește echipa care se ocupă de dializă.

Sarea dietetică este o alternativă bună?

Nu, fără acordul medicului. Multe produse de tip „sare dietetică” conțin clorură de potasiu, iar în boala cronică de rinichi potasiul se poate acumula. Pentru gust, folosește ierburi aromatice, condimente fără sare, suc de lămâie sau ardei iute.

Dieta în boala cronică de rinichi nu este o listă lungă de interdicții, ci câteva reguli clare (puțină sare, proteine fără exces, mai multe alimente vegetale proaspete și mai puține produse procesate) plus ajustări făcute după analize. Restricțiile de potasiu, fosfor și lichide au sens atunci când sunt necesare; aplicate fără nevoie, pot reduce varietatea alimentației. Cel mai sigur plan este cel construit pe analizele tale și revizuit periodic, pe măsură ce boala evoluează.

Dacă ai fost diagnosticat cu boală cronică de rinichi sau ai creatinina ori eGFR modificate, la NOVOMED CLINIC (Str. Soveja nr. 78, Constanța) poți face o programare la nefrologie și la nutriție, telefonic la 0724 00 77 99 sau prin cererea de programare online. Pentru prevenție, dacă rinichii tăi sunt sănătoși, vezi și alimentația pentru rinichi sănătoși.

1. Kidney Disease: Improving Global Outcomes (KDIGO) CKD Work Group. KDIGO 2024 Clinical Practice Guideline for the Evaluation and Management of Chronic Kidney Disease. Kidney International, 2024;105(4S):S117-S314. kdigo.org
2. Kidney Disease: Improving Global Outcomes (KDIGO) CKD-MBD Update Work Group. KDIGO 2017 Clinical Practice Guideline Update for the Diagnosis, Evaluation, Prevention, and Treatment of Chronic Kidney Disease-Mineral and Bone Disorder (CKD-MBD). Kidney International Supplements, 2017;7(1):1-59. kdigo.org
3. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases (NIDDK). Healthy Eating for Adults with Chronic Kidney Disease (revizuit în ianuarie 2025). niddk.nih.gov
4. MedlinePlus, U.S. National Library of Medicine. Diet – chronic kidney disease (revizuit pe 2 septembrie 2025). medlineplus.gov
5. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases (NIDDK). Solitary or Single-functioning Kidney (revizuit în octombrie 2020). niddk.nih.gov

Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic și tratament personalizat, adresați-vă unui medic nefrolog.